Rochia perfecta

Se lasa inserarea peste gandurile mele. Nu le-am mai primenit de ceva vreme. Stiu, sunt vinovata, am uitat sa deschid ferestrele, numai ca mi-e teama de curent. S-ar putea sa mi se aprinda iar calcaiele si combinatia cu recele iernii sa nu fie tocmai fericita.

Mi s-a intamplat asa si ultima data. M-am avantat, am sperat ca locul de langa mine pe banca din fata salciei nu va mai fi gol si voi putea sa-mi dau manusa jos pentru a-i simti caldura pielii. El insa era grabit pentru a ajunge la gara si m-a lasat pe mine in statia de autobuz, fara bilet si fara bani de taxi.

Nu am protestat, caci s-a intamplat prea repede si nu am avut vreme sa ma dezmeticesc. Abia cand am ajuns acasa si am vazut ciorile aterizand pe copacul pe care-l vad de pe fereastra, am strigat ‘desertaciune’.

Momentul a trecut, caci mi s-a facut foame si am gasit la colt banane proaspete, fara urma de negreala pe ele. Galbene ca lumina, cu miez dulce, cremos si apetisant ca dragostea. Pe care am crezut ca am gasit-o odata cu el. A aparut de niciunde, cu o privire de te-ngenuncheaza si cu un zambet care cheama la pacat. Avea un tricou cu guler, frumos calcat, in culoarea piersicii. Cand se aseza, facea cute care se netezeau apoi imediat cand se ridica in picioare. Nu purta curea si nici sosete in mocasini. Totul parea scump pe el.

Motivul pentru care stiu atat de multe despre tinuta lui este ca nu am avut curajul sa-i vorbesc si sa ma uit in ochii lui. Nu stiu ce culoare au ei, daca sa-i cred sau nu.

Am stat impreuna unul langa altul, citind. Mi-a dat o carte care-i placuse lui, pe care o subliniase cu creionul mecanic si in care notase expresii ce i-au placut. Era o carte trista, dar dialogurile aveau umor. Am si chicotit de cateva ori, iar el s-a uitat amuzat la pagina la care eram si a parut multumit de alegerea mea.

Asa ca m-am hotarat sa ma uit in ochii lui. Sa ma inalt un pic pe varfuri sa-l pot saruta pe barbie macar, chiar daca nu o sa pot respira, asa cum mi se intampla mereu in prezenta lui. Nu voi dormi la noapte, framantandu-ma cum sa ma imbrac. Stiu ca e pretentios. Daca-mi iese figura, ii voi urla in ureche: M-AM UMPLUT DE TINE.

Ce credeti, rochia de mai jos poate fi personajul principal in sceneta mea?

Sursa foto cover: lastfortypercent.com via Pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *